“Nu-ti ofensa prietenul împrumutîndu-i merite daruite de tine.”(R. Tagore)

Poate ca prietena ta cea mai buna te cunoaste foarte bine, iti stie pe de rost compatibilitatile zodiacale si de atatea ori ti-a oferit un umar pe care sa te plangi. Dar daca te ajuta sa iti descarci tensiunile impovaratoare, nu inseamna ca asta este rolul vietii sale. Cateva diferente esentiale ii delimiteaza pe prieteni de psihoterapeuti.

Prietenii au rolul lor benefic, prin faptul ca ne inspira incredere, ca stiu sa ne asculte sau sa ne incurajeze, dar nu este de ajuns atunci cand problemele se ingroasa. Cu toate ca multe ganduri negre, multe porniri depresive si chiar tendintele suicidale pot fi contracarate cu sprijinul prietenilor buni, exista cazuri in care simpla prietenie nu mai poate face fata.

Exista niste limite care nu ar trebui fortate. In nici un caz, oricat ar fi prietenia de stransa, nu avem dreptul sa abuzam de resursele psihice ale prietenilor dar, pe de alta parte, nici sa ne punem toata increderea in fortele lor. Rolul prietenilor se sfarseste in pragul usii unui cabinet specializat.

Prietenii, prin definitie, nu pot fi obiectivi. Pentru ca ne plac si pentru ca adesea legaturile se bazeaza pe admiratie si identificare partiala cu celalalt, pentru ca impartasim anumite trasaturi ei nu pot fi decat subiectivi. Asadar, ei empatizeaza cu noi, ne preiau din incarcatura negativa, ne incurajeaza adesea sa  procedam asa cum dorim, nu cum ar trebui. Dar daca ei ne tin  partea, cu siguranta rolul terapeutului nu este acela de prieten, ci de specialist.

Adesea, prietenii nostri ocolesc adevarurile deranjante, chiar daca le percep corect. Este firesc sa aiba inhibitii, din teama de a nu te jigni, sa nu-ti raneasca sentimentele, caci  risca sa  te superi si sa iti piarda prietenia. Terapetul, in schimb, “functioneaza”  asemenea unei oglinzi. La lamentarile, peroratiile, auto-invinovatirile tale si cam la tot ce ii impartasesti, oglinda nu poate decat sa iti returneze, implacabil, propria ta imagine. Pe oglinda nu te poti supara pentru ca te ajuta sa intelegi cum esti perceput din exterior.

Majoritatea considera ca un strain nu se va se implica cu adevarat in problemele tale. Aceasta nu inseamna ca psihoterapeutului nu ii pasa, ci ca nu se implica neproductiv in dramele tale.  In loc sa se piarda in compatimire inutila, el este acolo ca un reper de incredere pe drumul tau catre descoperirea de sine. Daca nu i-ar pasa, nu s-ar expune acestui proces laborios si nu lipsit de riscuri, numit psihoterapie.

Ajungem si la capitolul “bani”. Pe prieteni poti sa-i sacai gratis ani de zile, pana se hotarasc sa nu mai raspunda la telefon sau sa plece din oras.Pe terapeut il platesti sa te asculte, iar asta este un  lucru bun, de fapt e chiar un factor accelerator pentru procesul de vindecare. Nu-ti permiti sa stai toata viata cu mana pe card, asa ca esti nevoit sa iei in serios varianta rezolvarii problemelor.

O schimbare reala in viata ta iti este garantata de negocierea termenilor contractuali. In anumite psihoterapii, precum analiza tranzactionala, terapeutul te ajuta sa iti stabilesti obiectivele schimbarii si perioada necesara atingerii lor. Datorita contractului pe care il semnezi, in terapeut poti avea incredere ca va fi acolo pentru tine, indiferent de circumstante: ca i-a murit pisica sau i-a nascut nevasta, etc, el e acolo  pe pozitii.

Daca ai necazuri care nu se mai termina iar prietenii iti fac vreo aluzie la mersul la psiholog, nu le-o lua in nume de rau. S-ar putea sa fie un sfat foarte potrivit si nu are nicio legatura cu prietenia lor pentru tine.

In ceea ce-i priveste, cunoaste-ti si respecta-ti prietenii, asa cum sunt cu adevarat.In momentele cand vei dori sa te inveselesti la o ceasca de cafea, va fi mult mai placut decat daca ai face-o cu psihoterapeutul tau.